InMobi a scanat trei milioane de magazine online americane și le-a dat note. Instrumentul e gratuit, raportul e public, iar criteriile sunt exact lista de reparații pe care o poți vinde luni dimineața.
Pe 5 octombrie 2026, InMobi a lansat Ready, Set, Agent, un instrument gratuit care rulează 80 de verificări live, în 11 categorii, pe orice magazin online public și întoarce un raport cu notă. Fără cont, fără instalare, fără cod pus în site. Introduci adresa, primești scorul general, rezultatele pe categorii și fiecare verificare în parte.
Odată cu lansarea, compania a publicat și rezultatele unei analize pe aproximativ trei milioane de comercianți digitali din Statele Unite. Abhay Singhal, cofondator InMobi și CEO al InMobi Advertising, rezumă concluzia într-o propoziție: aproape două treimi dintre magazinele americane nu pot susține astăzi parcursul complet al unui agent AI. Adaugă însă și partea optimistă, și merită reținută: mulți retaileri sunt mai avansați decât cred.
Cum arată clasamentul
InMobi a împărțit magazinele în patru categorii, cu nume de film de spionaj.
Superagent, cu scor 90 sau peste, înseamnă parcurs complet: agentul găsește produsul, îl evaluează, îl pune în coș și duce plata la capăt. Sunt 36% dintre magazinele analizate.
Special Agent, scor între 70 și 89, înseamnă că partea de coș și checkout există, dar descoperirea sau disponibilitatea au goluri. Cincisprezece la sută.
Field Agent, scor între 40 și 69, înseamnă că agentul poate citi catalogul, dar drumul până la cumpărare e incomplet. Doisprezece la sută.
Sleeper Agent, sub 40, înseamnă nescorat încă, pe platforme pe care InMobi nu le-a scanat. Treizeci și șapte la sută.
Cifra de titlu, 64% nepregătiți, adună ultimele trei categorii. Merită spus direct: a treia categorie, cea mai mare dintre ele, înseamnă în primul rând că nu avem date, nu că e dezastru. Dar pentru un proprietar de magazin, diferența e academică. Dacă agentul nu te poate citi, rezultatul e același ca și cum ai fi picat.
Inspectorul care intră în magazin și nu te întreabă nimic
Mecanismul e mai simplu decât sună. Scanerul se comportă ca un cumpărător artificial. Caută un produs. Verifică dacă există preț și stoc. Încearcă să îl pună în coș. Încearcă să ducă plata până la capăt. Notează unde se oprește.
E ca și cum un inspector ar intra în magazinul tău fizic, s-ar plimba printre rafturi, ar lua un produs, l-ar duce la casă, ar încerca să plătească, și ți-ar lăsa raportul la ieșire. Fără să te întrebe dacă vrei. Fără să îți spună când vine. Și, mai ales, fără ca rezultatul să rămână între voi doi.
Pentru că asta e partea pe care o ratează majoritatea: raportul nu e doar al tău. În beta au rulat deja peste 8.600 de scanări la cerere. Oricine îți poate scana site-ul. Concurentul tău, în primul rând.
Mai e un detaliu care schimbă miza. Instrumentul nu cere acces la site, nu cere parolă, nu cere cod de verificare. Asta înseamnă că nu există varianta în care nu participi. Orice magazin public e scanabil de oricine, oricând, iar scorul tău devine, efectiv, o informație de piață. În lumea veche, ce nu știa nimeni despre site-ul tău nu îți strica nimic. În lumea asta, ce nu știi tu despre site-ul tău știe deja altcineva. Graficele de mai jos arată cum se împarte clasamentul și ce vede, de fapt, un agent pe două site-uri care pentru om arată la fel.


Un site poate arăta impecabil pentru un om și poate fi ilizibil pentru o mașină. Animația de pe prima pagină nu ajută pe nimeni care citește structura. Prețul pus ca imagine, ca să nu îl copieze concurența, e invizibil. Catalogul care se încarcă doar când derulezi e, pentru un agent grăbit, un catalog gol. Formularul care cere cont înainte să vadă coșul oprește parcursul în loc.
Nimic din toate astea nu e o problemă de design. Sunt probleme de structură, și structura se repară. Asta e vestea bună: lista de 80 de verificări în 11 categorii nu e o listă de lucruri greu de făcut. E o listă de lucruri pe care nimeni nu a avut motiv să le facă până acum.
Iar momentul e bun în mod neobișnuit. Când 36% sunt pregătiți, intrarea în prima categorie încă e un avantaj. Când vor fi 70%, va fi o condiție de participare, exact ca site-ul adaptat pentru telefon acum zece ani. Cine își amintește perioada aia își amintește și cât a costat să recuperezi târziu față de cât ar fi costat să faci la timp.
Ce poți face concret, în ordinea asta
Pasul unu: scanează. E gratuit și durează cât un email. Scanează site-ul tău, apoi scanează doi sau trei concurenți. Diferența dintre rapoarte e cel mai bun argument de vânzare pe care îl vei avea anul ăsta, și nu l-ai scris tu.
Pasul doi: separă problemele în două teancuri. Teancul de structură conține prețuri vizibile, stoc afișat, descrieri ca text, date despre produs citibile. Se rezolvă în zile, de obicei fără să atingi designul. Teancul de parcurs conține coșul care cere cont, checkout-ul care se blochează, livrarea care nu e explicată. E mai scump și cere decizii de business, nu doar tehnice.
Pasul trei: rezolvă întâi teancul de structură. Raportul de descoperire e cel care decide dacă intri pe lista scurtă. Checkout-ul perfect nu ajută dacă nu ai ajuns până acolo.
Pasul patru: rescanează după ce ai reparat, și păstrează ambele rapoarte. Ai, gratis, o dovadă înainte și după, cu scor, de la o terță parte. Astea sunt materialele pe care clienții le înțeleg fără explicații.
Un exemplu ipotetic, ca să vezi ordinea de mărime. Un magazin de mobilă la comandă are poze profesioniste, o galerie care se încarcă frumos și, în loc de preț, invitația de a cere o ofertă personalizată. Pentru om, pagina e convingătoare. Pentru un agent care caută o canapea extensibilă cu livrare în două săptămâni și un buget dat, magazinul nu are preț, nu are termen și nu are produs identificabil. Nu pierde comparația. Nu intră în ea. Reparația nu cere redesign, cere ca informația care oricum există în discuția de vânzare să fie scrisă undeva unde poate fi citită.
Unde e banul, dacă nu ai magazin online
Aici devine interesant pentru oricine lucrează cu site-uri ale altora.
Un audit de pregătire pentru agenți nu e un raport, e trei livrabile. Primul: scanarea și interpretarea, cu lista de probleme traduse din limbaj tehnic în consecințe de business. Al doilea: reparațiile, care sunt muncă facturabilă cu rezultat măsurabil, ceea ce e o raritate în web design. Al treilea, și cel mai valoros pe termen lung: monitorizarea lunară, pentru că site-urile se strică singure, platformele se actualizează, iar scorul de luna trecută nu garantează nimic despre luna asta.
Un abonament care verifică lunar și raportează scorul se vinde mult mai ușor decât un proiect unic, pentru că argumentul lui nu e ca site-ul să arate mai bine, ci ca firma să nu dispară din recomandări. Prima e o chestiune de gust. A doua e o chestiune de venit.
Majoritatea agențiilor vor afla de instrumentul ăsta în câteva luni și îl vor folosi ca pe un gadget în prezentări. Pasul înainte e altul: tratează scorul ca pe un indicator pe care îl livrezi, nu ca pe un argument pe care îl citezi. Concret, asta înseamnă că orice site pe care îl construiești de acum pleacă din start cu structura în regulă, nu reparată după. Și înseamnă că orice site pe care îl ai deja în portofoliu e o scanare distanță de o conversație nouă cu un client vechi. Nu o conversație de vânzare agresivă, ci una simplă: am rulat o verificare pe site-ul tău, uite ce am găsit, uite ce costă să reparăm. E cel mai ușor pretext de contact pe care l-ai avut de ani buni, și e susținut de o cifră publică, nu de o părere.
Concluzia
Trei milioane de magazine au primit note fără să ceară. Al tău e printre ele, sau va fi în curând. Nota nu depinde de cât de frumos arată site-ul, ci de cât de citibil e pentru ceva care nu are ochi.
Vestea proastă e că examenul se dă indiferent dacă te prezinți. Vestea bună e că materia e scurtă, publică și, pentru moment, aproape nimeni nu o învață. Optzeci de verificări sună intimidant până te uiți la ele și descoperi că jumătate înseamnă, de fapt, să scrii pe site lucruri pe care le spui la telefon de ani de zile.
Diferența dintre firmele care vor fi vizibile în 2027 și cele care vor dispărea încet din recomandări nu va fi bugetul de marketing. Va fi cât de devreme au înțeles că publicul lor s-a dublat, și că al doilea public nu se uită la poze.
Tu decizi direcția. Verificările le rulează altcineva.
Notă: cifrele din acest articol provin din comunicatul InMobi publicat pe 5 octombrie 2026 și se referă la aproximativ trei milioane de comercianți digitali din Statele Unite, nu din România. Categoria Sleeper Agent, 37%, include magazine pe platforme nescanate încă, deci nepregătit acoperă acolo și nemăsurat. Datele sunt raportate de companie și nu sunt auditate independent.
Surse:




















