O analiză publicată pe 30 octombrie, pe 3.222 de recenzii din companii mari, arată că piața nu cumpără independență. Cumpără control. Iar asta schimbă complet felul în care se vinde un ecosistem de agenți.
AleSign&Co | 31 octombrie 2026 | 9 MIN citire
Timp de doi ani, toată industria a vândut aceeași promisiune: pune botul la treabă și uită de el. Lasă-l să scrie, să trimită, să rezerve, să răspundă. Autonomie. Independență. Un angajat care nu doarme.
Pe 30 octombrie, G2 a publicat o analiză care spune, în cifre, că aproape nimeni nu cumpără asta.
Au luat toate recenziile aprobate venite de la companii cu peste 1.000 de angajați, din cele cinci categorii de agenți AI cu cele mai multe produse recenzate, din ianuarie 2025 până pe 23 octombrie 2026. Au ieșit 3.222 de recenzii pe 231 de produse. Întrebările despre autonomie și încredere au primit răspuns de la 1.746 de recenzenți.
Rezultatul e brutal de clar. Întrebați câtă libertate vor să dea agentului, 60% au spus autonomie cu limite. 21% au spus autonomie limitată. 11% au spus că vor mereu un om în buclă. Iar autonomie totală, promisiunea pe care s-a construit toată categoria, a fost aleasă de 7%.
Nu e vorba de neîncredere. 77% spun că au încredere destul de multă sau foarte multă în agentul lor. Partea interesantă e ce se întâmplă chiar și în vârf: dintre cei care declară încredere maximă, doar 15% ar da mână liberă completă. Deci oameni care lucrează zilnic cu un agent, care îl laudă, care îl recomandă, tot nu vor să îl lase singur în cameră.
Diferența dintre un bucătar bun și cheile de la casă
Imaginează-ți că angajezi un bucătar foarte bun pentru restaurantul tău. După trei luni, ai încredere totală în el. Gătește mai bine decât ai gătit tu vreodată, vine la timp, nu se plânge.
Îi dai cheile de la casa de bani? Îl lași să schimbe meniul fără să îți spună? Îl lași să semneze contractul cu furnizorul de carne?
Nu. Și asta nu înseamnă că nu ai încredere în el. Înseamnă că încrederea în execuție și cedarea deciziei sunt două lucruri complet diferite, iar oamenii le separă instinctiv. Botul tău e bucătarul. Tu rămâi cu cheile.
Datele confirmă exact separarea asta. Când au fost întrebați ce i-ar face să aibă mai multă încredere, 79% dintre cereri au fost despre vizibilitate și control, nu despre performanță: 32% vor ca agentul să explice de ce a luat o decizie, 29% vor mai multe setări de limitare, 18% vor avertismente. Doar 21% au cerut fiabilitate mai bună.
Și e logic. Acuratețea rezultatelor a primit nota 4 sau 5 de la 92% dintre respondenți. Capacitatea de a explica rezultatul sau de a repara o greșeală a primit aceeași notă de la 82%. Botul lucrează bine. Problema nu mai e dacă face treaba. Problema e dacă poți să vezi ce a făcut și să îl oprești la timp.
Cele două grafice de mai jos arată distribuția completă a preferințelor de autonomie și, imediat după, cifra pe care nimeni nu vrea să o pună în prezentare.


Cifra pe care nimeni nu vrea să o pună în prezentare
Până aici, povestea e despre preferințe. Urmează partea care doare.
Adoptarea internă medie, adică procentul de oameni dintr-o companie care chiar folosesc agentul cumpărat, a scăzut de la 68% în 2024 la 55% în 2026. Aproape 3 din 10 recenzenți spun că 30% sau mai puțin dintre utilizatorii lor au adoptat efectiv unealta.
Nu e o scădere de interes. Numărul de recenzii enterprise s-a mai mult decât dublat, de la 983 în 2025 la 2.239 în 2026. 66% dintre organizații rulează deja agenți în producție limitată sau la scară. 53% dintre recenzenți spun că își folosesc agentul de cele mai multe ori sau de fiecare dată, în creștere de la 47% anul trecut, iar cei care îl folosesc de fiecare dată au urcat de la 11% la 17%.
Deci: se cumpără mai mult, se folosesc mai intens de către cei care îi folosesc, dar procentul de oameni din companie care se ating de ei scade. Se cumpără unelte pentru o echipă și le folosește o treime din echipă.
De ce? Nemulțumirea numărul unu în 2026 a fost setup-ul și complexitatea, apărută în 25% dintre criticile anului, față de 23% în 2025. Lauda pentru integrare a scăzut de la 30% la 21%. Scorul mediu de recomandare a coborât de la 9,24 în 2024 la 9,10 în 2025 și 9,04 în 2026, iar notele perfecte de 10 au scăzut de la 55% la 48%.
Traducere: produsele nu s-au înrăutățit. Așteptările au crescut, iar distanța dintre am cumpărat și funcționează la noi nu s-a micșorat deloc.
Unde se duc banii și unde e golul
Pe ce se folosesc efectiv agenții, după aceleași recenzii: automatizare de procese 34%, suport clienți 27%, inginerie software 21%, dezvoltare vânzări 12% și marketing 7%.
Marketingul e ultimul. Și totuși categoria de agenți de marketing a crescut de 2,8 ori ca număr de recenzii enterprise, de la 156 la 430. Agenții pentru operațiuni de business au crescut de 3,5 ori, constructorii de agenți de 2,4 ori, agenții de suport de 2,2 ori.
Citite împreună, cele două cifre spun ceva precis: marketingul e zona unde se cumpără cel mai repede și se folosește cel mai puțin. E exact tipul de gol în care intră cineva care nu vinde o unealtă, ci un sistem deja pornit.
Mai e un detaliu care merită scos la lumină. Plângerile despre cost apar în circa 20% dintre recenziile pentru constructorii de agenți și pentru agenții de suport clienți, dar în doar 9% dintre recenziile pentru agenții care se ocupă de operațiuni de business. Aceeași tehnologie, aceeași piață, de două ori mai multă nemulțumire în funcție de ce rezolvă.
Explicația cea mai simplă e și cea mai utilă: cu cât rezultatul e mai greu de pus în bani, cu atât prețul pare mai mare. Un agent care scurtează un proces intern se măsoară în ore economisite și nimeni nu se ceartă pe factură. Un constructor de agenți se măsoară în ce ai reușit tu să construiești cu el, ceea ce înseamnă că jumătate din valoare depinde de munca ta. Acolo apare senzația că plătești scump.
Pentru oricine vinde servicii de automatizare, asta e o lecție de ambalare, nu de preț. Nu vinzi acces la o capabilitate. Vinzi un proces care funcționează, cu o cifră pusă lângă el.
Ce înseamnă asta pentru tine, dacă ai o firmă mică
Dacă ai sub zece oameni, primul reflex citind cifrele astea e să spui că nu te privesc, pentru că e un studiu pe companii de peste 1.000 de angajați. Parțial ai dreptate, și o spunem direct: nu există garanția că procentele se transferă identic la firmele mici.
Dar mecanismul se transferă. Iar mecanismul e acesta: oamenii nu refuză munca făcută de un bot. Refuză să nu știe ce a făcut.
Ce poți face concret, săptămâna asta, fără să cumperi nimic:
- Scrie pe o pagină lista deciziilor din firma ta care nu au voie să fie luate fără tine: trimiterea unei oferte, răspunsul la o reclamație, publicarea unui preț, orice atinge un client sau un ban. Asta e lista ta de limite și e fundația oricărui sistem pe care îl construiești după.
- Pentru fiecare proces pe care vrei să îl automatizezi, cere trei lucruri de la cine ți-l construiește: un jurnal în care se vede ce a făcut botul și de ce, un buton de oprire, și un prag peste care botul nu acționează singur ci te întreabă.
- Nu cumpăra pentru echipă înainte să funcționeze pentru o singură persoană. Cifra aia de 55% adoptare medie se naște exact aici: cineva cumpără licențe pentru zece oameni după o demonstrație de douăzeci de minute, iar peste trei luni îl folosesc trei.
Cum poți fi cu un pas înainte
Partea bună pentru o firmă mică e că decizia și execuția stau deja în aceeași cameră. Într-o corporație, cel care decide limitele e la patru etaje distanță de cel care folosește botul. La tine, e aceeași persoană.
Asta înseamnă că poți construi exact ce cer 79% dintre recenzenții din companii mari și nu primesc: un sistem în care vezi fiecare acțiune, poți opri orice, și în care botul te întreabă înainte de pasul care contează. Nu pentru că ai un buget mai mare. Pentru că ai mai puține straturi.
Un exemplu ipotetic, ca să fie clar cum arată. Să zicem că ai un salon și vrei un bot care să răspundă la mesaje. Varianta naivă: îl lași să răspundă la tot. Varianta care funcționează: botul răspunde singur la întrebări despre program, preț afișat și locație, propune o rezervare dar nu o confirmă, iar orice reclamație sau cerere de reducere ajunge la tine cu un răspuns deja scris, pe care îl aprobi dintr-un singur clic. Munca e făcută. Decizia rămâne la tine. Exact distribuția pe care o cer 60% din piață.
Concluzia
Industria a petrecut doi ani vânzând o promisiune pe care o cumpără 7% din piață. 60% vor altceva: boți care fac treaba, dar cu o lesă pe care o ții tu.
Nu e o limitare a tehnologiei. E o cerință de produs. Cine o înțelege nu vinde automatizare, vinde liniște: munca se face singură, iar tu vezi exact ce s-a întâmplat și poți opri orice, oricând.
Strategia rămâne a ta. Execuția e a lor. Asta nu mai e o poziționare curajoasă. Din 30 octombrie, e pur și simplu ce arată datele.
Notă: cifrele din acest articol vin dintr-o singură analiză, pe companii cu peste 1.000 de angajați, deci nu se transferă automat la firmele mici. Procentele de adoptare internă și etichetele de categorie merită reverificate în raportul complet înainte de a fi folosite într-o ofertă comercială.
Surse:




















